PROGRAM
Luni - Vineri: 10.00 - 18.00
Printre infracțiunile contra patrimoniului prevăzute de Codul penal în Titlul II, Capitolul III: „Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii” se numără și infracțiunea prevăzută de art. 238 ce are ca titlu marginal „Abuzul de încredere”.
Am ales să analizăm abuzul de încredere, întrucât situațiile ce se nasc în relațiile dintre persoane fizice sau juridice de cele mai multe ori cad sub incidența acestui text de lege, persoanele ori entitățile neștiind că săvârșesc o infracțiune prin comportamentul lor.
Articolul 238 din Codul penal definește abuzul de încredere ca fiind:
„(1) Însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”
Studiu de caz privind abuzul de încredere
În piața comercială din România, contractele de locațiune pentru bunuri mobile sunt des întâlnite, acestea venind, în cele mai multe cazuri, cu obligația de restituire a bunului împrumutat.
Infracțiunea apare în momentul în care locatarul / chiriașul își însușește bunul, dispune de acesta ca și când ar fi al său, mai precis îl înstrăinează prin vânzare ori donație, îl folosește pe nedrept sau refuză să îl înapoieze.
Pentru a se putea înțelege ușurința cu care este săvârșită această infracțiune vom exemplifica:
Societatea AB S.R.L. are obiect de activitate închirierea utilajelor agricole, iar societatea CD S.R.L. închiriază de la AB un utilaj pentru recoltarea sezonieră a produselor agricole.
Contractul este semnat pe un termen de 3 luni, contraprestația fiind plata unei sume cu titlu de chirie lunară, la care este obligată societatea CD S.R.L.
După trecerea celor 3 luni în care relațiile comerciale s-au desfășurat conform contractului, societatea CD S.R.L. refuză restituirea utilajului agricol pe motiv că nu a terminat de recoltat în timp util.
Este suficient ca societatea AB S.R.L. să solicite restituirea, iar societatea CD S.R.L. să nu dea curs solicitării, fie expres, fie tacit, iar aici ne aflăm în prezența infracțiunii de abuz de încredere prin modalitatea refuzului de restituire.
Dacă, după momentul în care utilajul trebuia restituit, societatea CD continuă să utilizeze utilajul, atunci infracțiunea este săvârșită și în forma utilizării pe nedrept.
Deși societatea AB S.R.L. are deschisă calea unei acțiuni în instanța civilă, de cele mai multe ori, se alege calea penalului pentru a nu fi necesară plata taxei judiciare de timbru, ori pentru impactul pe care îl are eventualul rezultat al procesului.
De menționat este faptul că și dacă ulterior momentului depunerii plângerii utilajul reintră în posesia proprietarului, prin simplul refuz nejustificat de restituire infracțiunea a fost săvârșită și societatea CD S.R.L. poate fi trasă la răspundere penală.
În cazul răspunderii penale nu va suferi consecințele doar persoana juridică, așa cum este în cazul unei acțiuni civile, ci va fi tras la răspundere penală și reprezentantul legal al societății, în cele mai multe situații.
Și în cazul persoanelor fizice se poate urma exemplul prezentat, situațiile fiind similare.
În concluzie, limitele dintre răspunderea civilă și cea penală sunt aproape insesizabile, iar din neglijență ori necunoștință de cauză se pot crea situații inconfortabile atât pentru persoana juridică, dar, în egală măsură și pentru persoana fizică.
ABUZUL DE ÎNCREDERE
MUNTEANU&DUMITRU