PROGRAM
Luni - Vineri: 10.00 - 18.00
În primă fază, trebuie să subliniem că există două tipuri de consum de droguri: consumul licit de droguri, adică atunci când drogurile sunt procurate de la farmacie cu o rețetă medicală prescrisă de o persoană abilitată pentru tratarea anumitor afecțiunii ale sănătăți și consumul ilicit de droguri, acesta fiind interzis expres prin Legea 143/2000.
Deși consumul ilicit (ilegal) de droguri este interzis expres de Legea drogurilor, în cazul în care în urma unor analize medicale sau pe altă cale o persoană este descoperită ca fiind consumator de droguri, acesta nu va suferi nicio consecință penală, ci doar va fi înscris într-un program de reabilitare în cadrul ANA – Agenția Națională Antidrog, cu acordul său. Dacă persoana care este depistată ca fiind consumator nu este de acord să facă parte din acest program, legea nu permite autorităților să aplice forța coercitivă a statului pentru a înscrie persoana în aceste programe, altfel spus, aceasta nu poate fi obligată.
Totuși, legislația din România face o diferență între consumul de droguri și deținerea pentru consum propriu, cultivarea, transportarea etc de droguri.
În prima categorie sunt incluse persoanele despre care autorităție iau cunoștință prin diverse modalități (cum ar fi analizele medicale), iar aceste persoane depistate nu suferă consecințe de natură penală.
Din a doua categorie fac parte persoanele care au cantități mici de droguri și le dețin pentru propriul consum. Acest fapt, respectiv pentru ce sunt drogurile rezultă, în primul rând, din declarația persoanei depistate, dar mai sunt și alte elemente care conduc organele judiciare la concluzia că persoana depistată deținea drogurile respective pentru consumul propriu, elemente precum cantitatea, declarația unui martor, împrejurările, modalitatea în care aceste droguri erau ambalate și așa mai departe. Această categorie răspunde penal.
Din ultima categorie fac parte persoanele care au fost depistate cu o cantitate de droguri asupra lor și care nu sunt pentru consum propriu. Despre aceste persoane se consideră că săvârșesc infracțiunea de trafic de droguri. În mod evident și persoanele din această categorie răspund penal.
Pentru a înțelege exact cum se întâmplă aceste lucruri vom presupune că o persoană este depistată conducând sub influența marijuanei, aspect rezultat după ce acesta a fost testată cu aparatul drugtest, însă în mașină nu a fost găsită nicio cantitate de droguri.
Această persoană nu va răspune penal pentru faptul că a consumat droguri conform Legii 143/2000, ci va răspunde penal pentru că a condus un vehicul sub influența drogurilor conform art. 336 din Codul penal.
În cazul în care, în exemplul precedent exista un pasager în respectiva mașină, asupra căruia se găsește o țigară ce conține marijuana, iar pasagerul declară că această țigară este pentru consumul său propriu, acesta a comis infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu.
În același exemplu, dacă în portabagjul mașinii se găsește și o geantă care conține 3 kg de cocaină, în această situație va exista și o acuzație de trafic de droguri de mare risc.
Dacă există o cantitate medie de droguri, să spunem 5 grame de marijuana, în această situație doar declarația persoanei la care a fost găsită această substanță, împreună cu alte probe cum ar fi declarația unui martor sau analize medicale pot conduce la ideea că persoana respectivă deținea acele droguri pentru consum propriu.
Este foarte importantă distincția între consumator și traficant din punct de vedere juridic.
În primul rând, consumatorul care deține droguri este victima traficantului. Chiar și așa, faptul că deține / transportă / transformă etc. droguri face ca și „victima” să răspundă penal, dar consecințele reflectate în pedeapsă sunt evident diferite față de consecințele pe care le suferă un traficant.
De exemplu, pedeapsa pentru o persoană care deține un gram de cocaină pentru consum propriu este cuprinsă între 6 luni și 3 ani, iar pedeapsa pentru o persoană care deține un gram de cocaină fără să poată justifica faptul că este pentru consum propriu este de la 5 ani la 12 ani.
Aici majoritatea persoanelor nu cunosc faptul că simpla deținere de droguri, adică simplul fapt că ai drogul la tine, dacă nu arăți că este pentru consum propriu, reprezintă infracțiunea de trafic de droguri. Altfel spus, trafic de droguri nu înseamnă exact ce se aude, adică vânzare sau să faci un trafic efectiv, ci poate reprezenta și cultivarea de droguri și deținerea de droguri, etc.
Dacă o persoană are acasă 1 kg de cocaină, anchetatorul nu trebuie să dovedească faptul că acea persoană urma să vândă acele droguri, ci este de ajuns că acea persoană deținea cantitatea de droguri pentru a fi acuzată de trafic de droguri.
Altfel spus, deși dacă ai consumat și nu te-au prins fix în momentul când ai consumat nu ești pedepsit în niciun fel, dacă te prinde cu ceva la tine și tu arăți că este pentru tine, fiindcă de această dată doar tu ești responsabil să demonstrezi că această cantitate este pentru consumul tău, atunci răspunzi penal, dar pedeapsa este mai mult gândită pentru a te ajuta să treci peste dependență, iar dacă ești prins și nu reușești să convingi anchetatorul că acele dorugri sunt pentru consumul tău, faci parte din categoria periculoasă a traficanților, aici pedepsele fiind aspre și, de cele mai multe ori executarea acestora se face în regim de detenție.
Reluăm ideea că nici consumul de droguri nu este permis în România, dar dacă se constată că o persoană a consumat, aceasta nu va suferi o condamnare, statul consideră că dacă ai consumat este mai important să fii ajutat decât pedepsit.
În încheiere, subliniem faptul că nu încurajăm consumul substanțelor interzise de către persoane care nu au primit recomandarea medicului specialist, întrucât aceste substanțe au un impact periculos asupra sănătății populației.
Consumul de droguri nu este infracțiune.
MUNTEANU&DUMITRU