PROGRAM
Luni - Vineri: 10.00 - 18.00
În conformitate cu dispozițiile art. 1798 din Codul civil, „Contractele de locațiune încheiate sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum și cele încheiate sub formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele și în modalitățile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege.”.
Cu alte cuvinte, pentru a deveni titlu executoriu pentru plata chiriei, contractul de locațiune trebuie fie încheiat în formă autentică, fie să poarte semnătura olografă a părților, cu condiția ca acesta să fi fost înregistrat la ANAF.
Având în vedere faptul că textul de lege nu lămurește dacă, de la data înregistrării contractului de locațiune sub semnătură privată la organele fiscale, acesta devine titlu executoriu doar pentru sumele ce devin exigibile după înregistrare ori atât pentru sumele ajunse la scadență înainte de data înregistrării, cât și pentru cele exigibile în viitor, acest lucru a condus la o practică judiciară neunitar.
Pentru a încerca să unifice practica judiciară în materie, Institutul Național al Magistraturii a opinat în sensul recunoașterii valorii de titlu executoriu contractului de locațiune pentru obligația de plată a chiriei, în integralitatea ei, independent de faptul că o parte a acesteia a devenit scadentă anterior momentului înregistrării actului juridic la organele fiscale.
Pentru a reține această interpretare, participanții la Întâlnirea președinților secțiilor civile ale ICCJ și curților de apel au motivat în sensul că „Susținerea că înscrisul nu este titlu executoriu pentru partea din creanță exigibilă anterior datei înregistrării contractului de locațiune la organele fiscale nu poate fi primită și din perspectiva unui alt argument. Această susținere ar putea fi (re)formulată în următorii termeni: contractul de locațiune este titlu executoriu pentru plata chiriei numai dacă obligația de plată nu a devenit scadentă anterior înregistrării actului juridic la organele fiscale, ceea ce echivalează cu extinderea sferei condiționărilor de care depinde valoarea executorie a locațiunii. O astfel de extindere nu poate fi însă decât expresia voinței legiuitorului, singurul în măsură să stabilească exigențele cărora le este subsumat caracterul executoriu al unui înscris - art. 632 alin. (2) C. proc. civ. Cum art. 1798 C. civ. (și niciun alt text legal) nu prevede o astfel de condiție, nu putem decât conchide că teza subordonării valorii executorii a contractului de locațiune neîmplinirii scadenței obligației de plată a chiriei la data înregistrării contractului de locațiune la organele fiscale excede cadrului legislativ existent și intră astfel în coliziune cu art. 632 alin. (2) C. proc. civ. anterior invocat.”
Contractul de locațiune – titlu executoriu
MUNTEANU&DUMITRU