PROGRAM
Luni - Vineri: 10.00 - 18.00
“Daunele materiale şi morale” sau, conform codului civil, prejudiciul material şi moral sunt instituţii specifice dreptului civil cuprinse în legislaţia actual, înglobate în formele răspunderii civile.
Legiuitorul Codului Civil a ales să reglementeze forme ale prejudiciului în cele două forme clasice ale răspunderii civile, respective în cadrul răspunderii civile delictuale şi în cadrul răspunderii civile contractuale. În continuare vor fi analizate cele două tipuri de prejudicii în funcţie de modalitatea răsunderii, prima fiind cea delictuală, iar a doua cea contractuală.
Repararea prejudiciului material în situaţia răspunderii civile delictuale:
În primul rând trebuie avut în vedere art. 1381 C.civ., articol aplicabil oricărui prejudiciu “Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.” Prejudiciul material constă în cheltuielile efectiv întreprinse de victim faptei ilicite, cu titlu de exemplu, dar fără a ne limita la, cheltuieli cu spitalizarea, cheltuieli efectuate din motivul acordării unui număr de zile de concediu medical, cheltuieli efectuate datorită sporirii nevoilor de viaţă (deplasări, proteze, obiecte ce servesc la deplasarea persoanelor cu handicap, etc.) Acest tip de prejudiciu poate fi probat cu ajutorul înscrisurilor, respective chitanţe, bonuri, facturi, etc.
Repararea prejudiciului moral în situaţia răspunderii civile delictuale:
Prejudiciul moral reprezintă reprezintă cuantificarea suferinţelor psihice sau fizice ale victimei faptei ilicite. Regula este reprezentată de repararea în natură a prejudiciului, însă acest tip de prejudiciu este imposibil de reparat în natură, suferinţa prin care victim a trecut nu poate fi “ştearsă cu buretele”, acesta a fost motivul pentru care practica a dezvoltat termenul de “daune morale”.
Cel mai întâlnit mod de acordare a daunelor morale în practica instanţelor de judecată sunt următoarele litigii ce au ca obiect:
Atingeri aduse drepturilor personal nepatrimoniale ale persoanelor, respectiv dreptul la nume, la imagine, la demnitate.
Vătămări corporale sau decese ca urmare accidentelor rutiere, de muncă, malpraxis medical, vătămări corporale ca urmare a săvârşirii anumitor infracţiuni care implică violenţă fizică sau psihică, loviri şi alte violenţe, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, etc.
Deşi pentru acordarea daunelor morale în cazul răspunderii civile delictuale legea nu stabileşte modalitatea în care acestea se atribuie, practica a dezvoltat o serie de criterii de orientare pentru modalitatea de atribuire a acestor daune. Un astfel de criteriu ar fi numărul de zile de îngrijiri medicale suferite de persoană. Numărul de zile de îngrijiri medicale nu se confundă cu perioada de spitalizare a persoanei vătămate, ci reprezintă un mod juridic-medical prin care se pot stabili un număr de zile de îngrijiri medicale. Zilele de îngrijiri medicale se regăsesc în acte medicale de specialitate denumite Certificat Medico-Legal sau Raport de expertiză Medico-Legală. Certificatul Medico-Legal se poate obţine de la Serviciul Judeţean de Medicină Legală în a cărui circumscripţie îşi are persoana care solicită examinarea domiciliul în termen de 30 de zile de la momentul producerii evenimentului. Raportul de expertiză Medico-Legală este mijlocul de probă ce se dispune de către o autoritate a statului prin care solicită Seriviciului Judeţean de Medicină Legală examinarea persoanei, Raportul poate fi efectuat oricând pe baza actelor medicale existente şi cu examinarea persoanei.
În funcţie de numărul de zile de îngrijiri medicale, instanţa de judecată poate acorda daune morale prin raportare la fiecare zi de îngrijire medicală în parte.
DAUNELE MATERIALE ŞI MORALE ÎN PEISAJUL DREPTULUI ROMÂNESC
MUNTEANU&DUMITRU