PROGRAM
Luni - Vineri: 10.00 - 18.00
În conformitate cu prevederile Legii nr. 151/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 658 din 24 iulie 2020, discriminarea la locul de muncă devine contravenție, sancționată cu amendă de la de la 1.000 lei la 20.000 lei.
Potrivit dispozițiilor înscrise în Codul muncii, relațiile de muncă sunt guvernate de principiul egalității de tratament față de toți salariații. Cu toate acestea, conform interpretării Curții Constituționale a României, cuprinsă în Decizia nr. 548/2013, publicată în M. OF. nr. 110 din 13.02.2014, “principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratamet egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.”.
Prin modificările și completările aduse Codului Muncii prin Legeza nr. 151/2020 s-au transpus întocmai interpretările Curții Europene a Drepturilor Omului și ale Curții Constituționale a României.
În înțelesul conținutului modificat al art. 5 din Legea nr. 53/2003, va constitui contravenție “Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, discriminare prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată.”
Prin discriminare directă se înțelege orice act sau faptă de deosebire, excludere, restricție sau preferință, întemeiat(ă) pe unul sau mai multe dintre criteriile - criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată -, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
Prin discriminare indirectă se înțelege orice prevedere, acțiune, criteriu sau practică aparent neutră care are ca efect dezavantajarea unei persoane față de o altă persoană în baza unuia dintre criteriile - criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată -, în afară de cazul în care acea prevedere, acțiune, criteriu sau practică se justifică în mod obiectiv, printr-un scop legitim, și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporționale, adecvate și necesare.
Discriminarea prin asociere constă din orice act sau faptă de discriminare săvârșit(ă) împotriva unei persoane care, deși nu face parte dintr-o categorie de persoane identificată potrivit criteriilor, este asociată sau prezumată a fi asociată cu una sau mai multe persoane aparținând unei astfel de categorii de persoane.
În lumina noii reglementări va reprezenta, de asemenea, discriminare orice comportament care constă în a dispune, scris sau verbal, unei persoane să utilizeze o formă de discriminare, care are la bază unul dintre criteriile aratate supra, împotriva uneia sau mai multor persoane este considerat discriminare.
Nu va fi considerată discriminare la locul de muncă excluderea, deosebirea, restricția sau preferința în privința unui anumit loc de muncă în cazul în care, prin natura specifică a activității în cauză sau a condițiilor în care activitatea respectivă este realizată, există anumite cerințe profesionale esențiale și determinante, cu condiția ca scopul să fie legitim și cerințele proporționale.
Urmare a completărilor aduse, reglementarea definește noțiunile nou-introduse, ce vor reprezenta, de asemenea, comportamentul pentru care urmeză a se aplica o sancțiune contravențională.
Astfel, hărțuirea constă în orice tip de comportament care are la bază unul dintre criteriile deja enumerate care are ca scop sau ca efect lezarea demnității unei persoane și duce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, în vreme ce victimizarea se va traduce prin orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.
Discriminarea la locul de muncă devine contravenție.
MUNTEANU&DUMITRU