PROGRAM
Luni - Vineri: 10.00 - 18.00
Așa cum este deja cunoscut, cele mai des-întâlnite infracțiuni din România sunt cele referitoare la siguranța traficului rutier, infracțiuni comise fără a conștientiza, în toate cazurile, că au săvârșit o infracțiune.
Deși, în cele mai multe cazuri, persoana care a săvârșit această abatere este „infractor primar”, adică se află la primul contact cu legea penală, problema cea mai mare nu se reflectă în pedeapsa principală, respectiv: amendă (penală) / închisoare cu „suspendare” sau „amânare”, ci interesul este dreptul de a circula pe drumurile publice cu autovehicule după momentul depistării.
Problemele încep încă de la momentul depistării în trafic de către agentul constatator, dacă vorbim despre infracțiuni intenționate cum ar fi:
-
Art. 334 din Codul penal – punerea în circulație a unui vehicul neînmatriculat / cu numărul de înmatriculare fals ori expirat;
-
Art. 335 alin. (2) din Codul penal – conducerea unui vehicul cu un permis de conducere care nu include categoria respectivă de vehicule ori care este suspendat, a fost retras sau anulat;
-
Art. 336 din Codul penal – conducerea unui vehicul sub influența alcoolului (peste 0,8 g/l în sânge) sau altor substanțe interzise;
-
Art. 337 din Codul penal – refuzul conducătorului auto de a i se preleva mostre biologice;
-
Art. 338 alin. (1) din Codul penal – părăsirea locului accidentului, în cazul accidentelor rutiere cu victime;
-
Art. 339 alin. (2) din Codul penal – participarea la curse ilegale în calitate de conducător auto;
-
Art. 339 alin. (3) din Codul penal – așezarea de obiecte pe carosabil care îngreunează ori pun în pericol circulația;
-
Art. Art. 339 alin. (4) din Codul penal – lăsarea nesupravegheată a unui vehicul care transportă substanțe periculoase;
Acestea sunt infracțiunile intenționate pe care le poate săvârși un conducător auto care deține un permis auto valabil, dar care încalcă anumite norme de conduită socială pe care Legiuitorul român le consideră periculoase.
În temeiul art. 111 din O.U.G. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, permisul de conducere, sau dovada înlocuitoare se reține în cazurile prevăzute în cele menționate mai sus.
În locul permisului ori dovezii pe care conducătorul auto o deține, în cazul în care acesta a săvârșit o infracțiune, i se va elibera de către agentul constatator, o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație.
Pentru infracțiunile săvârșite din culpă (vătămare corporală din culpă ori ucidere din culpă) săvârșite de conducătorul autovehiculului, poliția va elibera dovadă înlocuitoare cu drept de circulație.
Controversa este pentru infracțiunile săvârșite cu intenție (directă ori indirectă), cum sunt cele prezentate anterior, fiindcă, dacă faptul că inculpatul, de cele mai multe ori nu ajunge în mediul penitenciar, pedeapsa fiind blândă, acesta nu se bucură de prezumția de nevinovăție în totalitate.
Astfel, inculpatul va sta fără drept de circulație până la soluționarea dosarului, care, de cele mai multe ori durează mai mult de 1 an de la data depistării.
Este firesc, după ce a săvârșit o faptă și este judecată, inculpatul să sufere anumite consecințe, însă problema este până la acest moment, pe parcursul urmăririi penale dar și al judecății.
Art. 111 alin. (3) din O.U.G. 195/2002 prevede:
„(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), la art. 102 alin. (3) lit. a) și c) din prezenta ordonanță de urgență, precum și în cele menționate la art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.”
Aici, Legiuitorul s-a referit la momentul eliberării dovezii înlocuitoare a permisului de conducere, aceasta fiind fără drept de circulație.
În continuare la art. 111 alin. (6) din O.U.G. 195/2002:
„(6) La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea clasării, renunțării la urmărirea penală sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se comunică și șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.”
Aici trebuie cunoscut ce înseamnă „permisul de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b)”:
„(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri:
b) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 334 , art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal;”
Trebuie înțeles și interpretat în următoarea modalitate:
Conducătorul auto a fost depistat săvârșind o infracțiune de conducere sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care i s-a întocmit dosar penal, reținându-i-se permisul de conducere, urmarea imediată fiind eliberarea unei dovezi fără drept de circulație.
În cadrul anchetei, persoana cercetată formulează o cere întemeiată pe dispozițiile art. 111 alin. (6) din O.U.G. 195/2002 la procuror (dacă dosarul este în urmărire penal) ori la instanța de judecată (dacă a fost trimis în judecată).
Organul judiciar la care a fost depusă cererea are facultatea de a acorda dreptul de circulație pentru 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii pe toată perioada derulării procesului penal, din 30 în 30 de zile.
Aici nu trebuie scăpat din vedere faptul că, organul judiciar, motivat, poate refuza acordarea beneficiului menționat anterior.
Faptul că persoana cercetată este privată de un drept dobândit în mod legal, respectiv dreptul de a conduce ar trebui să fie urmarea unei sancțiuni aplicate în mod definitiv printr-o hotărâre penală, altfel, dacă până la pronunțarea soluției, inculpatul este privat de acest drept se încalcă, în mod flagrant prezumția de nevinovăție.
Această prezumție se concretizează în faptul că, indiferent de atitudinea inculpatului de recunoaștere ori de negare a infracțiunii, acesta este considerat nevinovat până la pronunțarea soluției și rămânerea acesteia definitivă.
Din păcate, textul sus-menționat naște numeroase controverse în practică pentru că organele judiciare, de cele mai multe ori resping cererile formulate pe motiv că textul legal menționează eliberarea dovezii „fără drept de circulație” pentru anumite infracțiuni.
Însă, organul care eliberează dovada este Inspectoratul de poliție care ține evidența acestora, iar cel care poate acorda facilitatea pe parcursul procedurilor judiciare este chiar organul judiciar care conduce ori judecă procesul penal în anumite etape.
În plus, legislația penală este de strictă interpretare, aceasta, unde este neclară, trebuie înțeleasă în favoarea acuzatului, și trebuie analizată în așa fel încât să producă efect juridice, aceasta fiind esența unei legi.
Pe de altă parte, daca la conceperea textului legal, Legiuitorul a dorit suprimarea unei posibilități a organelor judiciare a fost expres în aceasta, aici fiind, opus, respectiv acordând expres organului judiciar posibilitatea acordării dreptului de circulație.
Există și situații în care organul judiciar înțelege toate cele menționate anterior, făcând, în mod corect și complet aplicarea legii, astfel asigurându-se toate garanțiile procesuale interne și europene de care se bucură o persoană anchetată.
Dacă s-a formulat o astfel de cerere și a fost respinsă, legea procesual penală a acordat posibilitatea atacării, în mod specific fiecărei faze a procesului penal, în calea de atac, cel interesat va supune atenției unui alt organ judiciar această cerere.
Pentru a se putea acorda dreptul de circulație celor cărora li s-a emis dovada înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulație, persoanele interesate sunt nevoite să facă cerere, această facilitate neputându-se acorda din oficiu, astfel este necesară o exercitare efectivă a drepturilor pe care legea le recunoaște.
DOVADA CU SAU FĂRĂ DREPT DE CIRCULAȚIE?
MUNTEANU&DUMITRU